Postări

Se afișează postări din iunie, 2017

Pana de idei

Acum câteva zile am revenit în România cu mici treburi de rezolvat, dar destul de importante pentru a trebui să mă deplasez din Germania, în condiţiile în care si în ţara mea natală se anunţa ninsoare, ger şi tot tacâmul pe care iarna l-ar putea oferi în toată splendoarea lui. Nu cred că ar trebui să reamintesc ce a fost timp de o lună în Bucureşti şi în toată ţara la începutul lui 2012. Ceea ce m-a surprins în mod plăcut a fost stratul de zăpadă găsit de îndată ce am coborât din avion. Pentru o clipă, am uitat de oboseala drumului şi de umezeala rece resimţite şi mai mult când eşti rupt după un drum lung. Tot drumul spre casă am privit la copii, adolescenţi, tineri şi oameni în toată puterea cuvântului bucurându-se de zăpadă abia depusă. Mi-am amintit de propria copilărie, mai mult sau mai puţin chinuită. Mi-am golit mintea de gânduri, am ignorat oboseala şi m-am cufundat în amintirile unor ierni demult duse când în decembrie eram deja sătulă de zăpadă, de oameni de zăpadă, de bătai cu…

In Memoriam-Dasha Domnitzu

Tarziu in noapte, ma trezeste colegul meu de teren si-mi spune fara drept de apel sa-mi fac bagajele pentru o deplasare neprevazuta tocmai in inima tarii, la Targu Mures. Mi-a spus ca ar putea fi evenimentul anului si o particica din istoria muzicii romanesti, dar mai multe imi va povesti cand ne vom intalni la Gara de Nord unde deja facuse rezervari la un Rapid ce urma sa plece in urmatoarele 3 ore.      Asadar am destul timp sa ma trezesc din buimaceala, sa fac un dus si un oarece bagaj-oare pentru cat timp?-si sa ajung in gara cu vreo ora inainte sa traga trenul la linie daca aveam noroc de taxi.Ma rugase Dan sa incerc sa ajung in timp util deso nu era cazul dupa atata timp de lucrat impreuna, insa l-am lasat sa termine fraza. La fel ca mine, nu suporta sa fie trezit din somn fara un motiv bine intemeiat, asa ca ma conformez si ma incadrez intr-o ora si pe sfertul academic. Ma astepta cu biletele deja cumparate de la singura casa deschisa in incinta garii la acea ora cam necrestine…

Schimbare

-Nadia și veteranele, atâtea câte au mai rămas la lot, își au rostul lor, tuna vocea Madalinei în liniștea mormantala după ce spiritele și-au vărsat oful. Când fetele acestea au început sa joace volei noi eram în scutece, fie nu eram nici măcar în proiect. Cea pe care o voi o muscati cel mai tare este singurul libero-coordonator al echipei și, ironia sortii, niciuna dintre noi nu avem abilitățile necesare pentru a intra în pregătire pentru a ii lua locul în momentul în care ii va veni și ei vremea să se retragă. Nu vorbesc de sora mea, ci vorbesc de piticul care tine vreo 2-3 echipe singura în carca și banuiesc ca spera sa poată pregăti pe cineva înainte de a se retrage și ea. Gândiți-va ca a plecat la drum cu un handicap de câțiva ani fata de restul colegelor și acest lucru în conditiile în care antrenoarea ei de atunci a intuit ca este un om capabil chiar dacă a pus mana pe o minge de volei aproape de 13 ani. Și ce-a făcut când a prins ideea și mana rostul jocului? În mai puțin de…

31 decembrie 2011

MOTO: Nu tot ce zboara se mananca si a citi printre randuri este o arata, spun cateva vorbe din popor. Reamintesc ca stilul meu de a scrie cuprinde atat lucruri reale, cat si fictive asadar rog mare atentia in a trage concluzii pripite.
Se pare că anul 1992 îmi va fi întotdeauna anul de referinţă la care mă voi întoarce mereu, cu bune şi cu rele. Este anul în care am lasat copilaria în urmă, într-un mod brutal şi ireversibil, am sărit peste adolescenţă şi problemele ei specifice ca să ajung la maturitate înainte de vreme. Dezvoltarea bruscă a omului a dus şi la dezvoltarea Phoenixului ascuns sub chipul omului şi a tot ceea ce ţine de această pasăre despre care legendele spun multe-de la puterea de a renaşte din propria-i cenuşă la puterile magice pe care le are şi încă multe altele. La doar 10 ani conştientizam că drumul care mi se aşterne în faţă este unul greu şi doar de mine depinde totul, cel mai tare punându-mă pe gânduri ce pot face cu puterea minţii-cea mai mică greşeală într-…

Linistea care nu anunta furtuna

Colindand prin Curtea interioara a Piramidei „Murgului” imi dau seama cat de prinsa am fost cu treburile avute dincolo de Poarta Sangerie. Pasii inca isi cunosc drumul, dar ochiul stie ca a pierdut culorile toamnei si asa destul de darnice cu noi in acest an. Ascult tacerea lasata peste harmalaia tipica unei scoli alaturate unei cladiri care adaposte liceul si inca unei cladiri unde studentii isi tocesc coatele si neuronii. Caminul, care ii cazeaza pe toti cei care nu sunt din Bucuresti, este si el linistit, caci multi au plecat acasa. Cate o fereastra luminata ici-colo imi aminteste de vremea petrecuta in New Jersey, cand ramaneam in caminul scolii-aceeasi liniste domneste si aici, in caminul Colegiului „Andrei Saguna”. Liniste este si printre angajatii nostrii, caci multi au plecat la familiile lor departe de nebunia Capitalei, iar cei ramasi, au primit si ei liber, iar noi ne descurcam. Un mic zumzet intalnesc la Orfelinat si la Casuta Centru Poarta Sangerie unde copilasii fac ult…

Ape calme

MOTO: Am avut timp sa ma gandesc la faptul ca aceia care imi citesc randurile blogului tind sa judece ceea ce strecor printre randuri, insa nu ma pot lupta cu acest aspect-fiecare crede ce doreste, insa repet „realitate si fictiune printre randuri.”
A trecut aproape o luna de la ultima batalie din fata Portii Sangerii-perioada in care am preferat sa vizitez pentru ultima oara locuri care mi-au fost dragi mie in lumea de dincolo de Portile Curtii Piramidei. E adevarat ca au fost cateva coltisoare in care m-am simtit bine si m-am regasit insa cum cu o floare nu se face primavara, asa am mers intotdeauna acolo unde a fost nevoie de mine mai mare dar nu inainte de a cantari daca pretul cerut suporta si consecintele, daca se merita sacrificiul. Sunt constienta ca Robert, care a implint cu 2 zile inaintea bataliei 63 de ani a primit o palmuta urata in acea noapte nesttind daca sora lui va supravietui, Andrei a stat si el cu un ghimpe urat in coaste de ziua lui. Marlena, la cei 6 anisori a…