Postări

Moştenire

"Nadja,
Mărturisesc că sunt profund uimit de acuratețea cu care ai reușit să traduci hieroglifele interioare și exterioare ale Piramidei în care ai văzut lumina zilei în condițiile în care nu aveai cunoștințele necesare pentru munca de Sissif la care te-ai înhămat.
Am aflat acest lucru de la Păun pe care l-am împrumutat de la sora ta, Dally.
Tot el a fost cel care mi-a spus că nici cei 4 ani de studenție în cadru "Șaguna" nu te-au ajutat prea mult, însă doamna profesor care ti-a îndrumat pașii în acești ani are numai cuvinte de laudă în ceea ce te privește, în timp ce lucrările tale sunt de referință, iar prezența ta sporadica la cursuri sunt o adevărată bucurie pentru actualii studenți.
Un al treilea motiv pentru care aș dori să te cunosc este unul dintre Medjaii noștri, un străin intre noi, dar demn de încredere și care s-a adaptat la mediul și modul nostru de viață, dar pe care  fost sa-l cât pe ce să îl pierdem în luna noiembrie a anului trecut, spre finalul lunii.

Pe drum

-Nadia și veteranele, atâtea câte au mai rămas la lot, își au rostul lor, tuna vocea Madalinei în liniștea mormantala după ce spiritele și-au vărsat oful. Când fetele acestea au început sa joace volei noi eram în scutece, fie nu eram nici măcar în proiect. Cea pe care o voi o muscati cel mai tare este singurul libero-coordonator al echipei și, ironia sortii, niciuna dintre noi nu avem abilitățile necesare pentru a intra în pregătire pentru a ii lua locul în momentul în care ii va veni și ei vremea să se retragă. Nu vorbesc de sora mea, ci vorbesc de piticul care tine vreo 2-3 echipe singura în carca și banuiesc ca spera sa poată pregăti pe cineva înainte de a se retrage și ea. Gândiți-va ca a plecat la drum cu un handicap de câțiva ani fata de restul colegelor și acest lucru în conditiile în care antrenoarea ei de atunci a intuit ca este un om capabil chiar dacă a pus mana pe o minge de volei la aproape 13 ani. Și ce-a făcut când a prins ideea și mana rostul jocului? În mai puțin de…

Disturbed

Perioadă de foc sau de probă?

Trei luni mai lungi decât oricare altele de la întoarcerea din cantonamentul lunii mai.
Juniorii lotului au trecut Bacul de la un mal la celălalt fără probleme. Danel și Cristi au susținut examenul alaturi de Mada și Dorina, Ben a dat și el examenul.
Studenții și-au dat exemenele de an, anii terminali licența și disertația. Alții au dat examen de admitere la facultate, alții la masterat. Doctoratul încă așteaptă aprobarea Ministerului-Maicuta nu s-ar fi așteptat să ajungă până aici și, recunoaște că ar fi trebuit să înceapă demersurile încă de anul trecut.
A fost o perioadă în care examenele au fost prioritare datorită Bacului. O perioadă în care antrenamentele au fost lejere și ca o relaxare, însă mie mi-a oferit mult mai mult.
Mi-a oferit șansa să îmi cunosc mai bine cei cinci frați pe care părinții noștri i-au tăinuit nouă, celorlalți.
Nu îi condamn, eu înțelegând contextul mai bine ca oricare dintre noi. Am avut mereu avantajul de a ști povestea Piramidei, dar și avantajul de a af…

Pana de idei

Acum câteva zile am revenit în România cu mici treburi de rezolvat, dar destul de importante pentru a trebui să mă deplasez din Germania, în condiţiile în care si în ţara mea natală se anunţa ninsoare, ger şi tot tacâmul pe care iarna l-ar putea oferi în toată splendoarea lui. Nu cred că ar trebui să reamintesc ce a fost timp de o lună în Bucureşti şi în toată ţara la începutul lui 2012. Ceea ce m-a surprins în mod plăcut a fost stratul de zăpadă găsit de îndată ce am coborât din avion. Pentru o clipă, am uitat de oboseala drumului şi de umezeala rece resimţite şi mai mult când eşti rupt după un drum lung. Tot drumul spre casă am privit la copii, adolescenţi, tineri şi oameni în toată puterea cuvântului bucurându-se de zăpadă abia depusă. Mi-am amintit de propria copilărie, mai mult sau mai puţin chinuită. Mi-am golit mintea de gânduri, am ignorat oboseala şi m-am cufundat în amintirile unor ierni demult duse când în decembrie eram deja sătulă de zăpadă, de oameni de zăpadă, de bătai cu…

In Memoriam-Dasha Domnitzu

Tarziu in noapte, ma trezeste colegul meu de teren si-mi spune fara drept de apel sa-mi fac bagajele pentru o deplasare neprevazuta tocmai in inima tarii, la Targu Mures. Mi-a spus ca ar putea fi evenimentul anului si o particica din istoria muzicii romanesti, dar mai multe imi va povesti cand ne vom intalni la Gara de Nord unde deja facuse rezervari la un Rapid ce urma sa plece in urmatoarele 3 ore.      Asadar am destul timp sa ma trezesc din buimaceala, sa fac un dus si un oarece bagaj-oare pentru cat timp?-si sa ajung in gara cu vreo ora inainte sa traga trenul la linie daca aveam noroc de taxi.Ma rugase Dan sa incerc sa ajung in timp util deso nu era cazul dupa atata timp de lucrat impreuna, insa l-am lasat sa termine fraza. La fel ca mine, nu suporta sa fie trezit din somn fara un motiv bine intemeiat, asa ca ma conformez si ma incadrez intr-o ora si pe sfertul academic. Ma astepta cu biletele deja cumparate de la singura casa deschisa in incinta garii la acea ora cam necrestine…

Schimbare

-Nadia și veteranele, atâtea câte au mai rămas la lot, își au rostul lor, tuna vocea Madalinei în liniștea mormantala după ce spiritele și-au vărsat oful. Când fetele acestea au început sa joace volei noi eram în scutece, fie nu eram nici măcar în proiect. Cea pe care o voi o muscati cel mai tare este singurul libero-coordonator al echipei și, ironia sortii, niciuna dintre noi nu avem abilitățile necesare pentru a intra în pregătire pentru a ii lua locul în momentul în care ii va veni și ei vremea să se retragă. Nu vorbesc de sora mea, ci vorbesc de piticul care tine vreo 2-3 echipe singura în carca și banuiesc ca spera sa poată pregăti pe cineva înainte de a se retrage și ea. Gândiți-va ca a plecat la drum cu un handicap de câțiva ani fata de restul colegelor și acest lucru în conditiile în care antrenoarea ei de atunci a intuit ca este un om capabil chiar dacă a pus mana pe o minge de volei aproape de 13 ani. Și ce-a făcut când a prins ideea și mana rostul jocului? În mai puțin de…

31 decembrie 2011

MOTO: Nu tot ce zboara se mananca si a citi printre randuri este o arata, spun cateva vorbe din popor. Reamintesc ca stilul meu de a scrie cuprinde atat lucruri reale, cat si fictive asadar rog mare atentia in a trage concluzii pripite.
Se pare că anul 1992 îmi va fi întotdeauna anul de referinţă la care mă voi întoarce mereu, cu bune şi cu rele. Este anul în care am lasat copilaria în urmă, într-un mod brutal şi ireversibil, am sărit peste adolescenţă şi problemele ei specifice ca să ajung la maturitate înainte de vreme. Dezvoltarea bruscă a omului a dus şi la dezvoltarea Phoenixului ascuns sub chipul omului şi a tot ceea ce ţine de această pasăre despre care legendele spun multe-de la puterea de a renaşte din propria-i cenuşă la puterile magice pe care le are şi încă multe altele. La doar 10 ani conştientizam că drumul care mi se aşterne în faţă este unul greu şi doar de mine depinde totul, cel mai tare punându-mă pe gânduri ce pot face cu puterea minţii-cea mai mică greşeală într-…